Contraindicații fațete dentare: cine nu e candidat bun
Dr. Mihai Dăscălu
9 min citire
Actualizat
Cuprins articol
Fațetele dentare necesită evaluarea unor situații precum: bruxismul sever, smalțul prea subțire, cariile netratate și parodontita activă. Medicul stabilește tratamentele pregătitoare și tipul restaurării; coroana nu este automat soluția mai rezistentă.
Mai jos trecem prin fiecare contraindicație în parte: de ce există, cum se depistează și ce alternative rămân atunci când fațeta nu este soluția potrivită.
De ce contează selecția pacientului înainte de fațete?
O revizuire sistematică pe 25 de studii și 6.500 de fațete ceramice a estimat supraviețuirea cumulativă la zece ani la 95,5%. Estimarea agregată include fațete feldspatice și nefeldspatice; nu este o rată exclusivă a ceramicii feldspatice.
Aceleași date arată însă și unde se strâng eșecurile. Fracturile și decimentările sunt cele mai frecvente complicații pe termen lung, cu 154, respectiv 85 de cazuri raportate în studiile incluse în analiza citată, iar majoritatea apar în primii ani după cimentare. Cele 154 și 85 de cazuri raportate în analiza citată nu cuantifică singure riscul pentru fiecare pacient cu parafuncții, smalț redus sau inflamație gingivală.
Selecția corectă nu este un moft al medicului. Este mecanismul prin care rezultatele din studii devin posibile și în cabinet, pe dinți reali.
De ce contraindică bruxismul fațetele dentare?
Bruxismul sever și interferențele ocluzale se evaluează înaintea fațetelor. analiză sistematică asupra fațetelor convenționale și minim invazive discută abordările de preparare, iar meta-analiză privind statusul parodontal al dinților fațetați urmărește statusul parodontal. Aceste citări nu stabilesc o rată de fractură sau decimentare prin bruxism. materialele educaționale ADA notează că pacienții care strâng sau scrâșnesc din dinți pot să nu fie candidați potriviți. Evaluarea bruxismului rămâne parte a consultației; atribuirea mecanismului de eșec necesită o sursă direct relevantă.
Motivul e mecanic. Intervalul de 0,3 până la 1 mm descris aici este un reper, nu grosimea obligatorie a tuturor fațetelor. Forțele din bruxism lucrează pe ea noapte de noapte.
Ce se poate face: evaluarea parafuncției înainte de orice șlefuire, iar acolo unde medicul o indică, o gutieră ocluzală purtată noaptea urmărește protecția restaurărilor, fără reducere cuantificată a riscului pentru toate cazurile. Despre diagnostic și control am scris pe larg în ghidul dedicat bruxismului.
Ce se întâmplă când smalțul nu este suficient?
Fațeta se lipește de smalț prin gravare acidă, iar retenția ei depinde direct de cât smalț a rămas pe dinte. Când suprafața vestibulară este în mare parte dentină, adeziunea scade, iar alegerea restaurării depinde de structura restantă și de protocol, fără coroană indicată automat. Reperul de peste 50% dentină la frontalii inferiori necesită populația și măsurarea exactă; nu este confirmat ca regulă generală aici.
Mai există un motiv de prudență: șlefuirea este ireversibilă. Smalțul îndepărtat nu crește la loc.
Un detaliu care merită reținut vine dintr-un studiu retrospectiv pe 7 ani: fațetele cu grosime de cel mult 0,5 mm nu au înregistrat niciun eșec, spre deosebire de cele mai groase, de 1 până la 2,5 mm. Este rezultatul acestei serii retrospective pe 170 de fațete, nu demonstrația că o grosime mai mică produce, singură, un prognostic mai bun pentru orice pacient.
De ce se tratează întâi cariile și boala parodontală?
Cariile active și boala parodontală netratată necesită tratament și reevaluarea indicației estetice. Atribuirea unui protocol universal acestei meta-analize necesită pasajul exact; alegerea se face după starea clinică.
Un studiu pe adulți privind relația dintre parodontită, carie și restaurări a arătat că restaurările și cariile se asociază cu adâncimi de sondare și pierdere de atașament mai mari. Asocierea nu stabilește dacă restaurarea a precedat ori a cauzat inflamația gingivală. Cazurile cu probleme gingivale trec întâi pe la parodontologie.
Rata mare de carie apare și ea pe lista contraindicațiilor. Raportul de consens EFP/ORCA documentează factorii de risc comuni pentru carie și parodontită, fumatul, diabetul necontrolat și hiposalivația, care se evaluează înainte de tratamentele restaurative estetice. Consensul identifică factori de risc comuni; nu raportează rezultatele unei intervenții la pacienții diabetici.
Ocluzia cap la cap și uzura dentară: de ce complică fațetele?
Modul în care dinții se ating decide cât trăiește o fațetă. Ocluzia cap la cap, în care marginile incizale superioare și inferioare se lovesc direct, este listată printre contraindicații împreună cu interferențele ocluzale, fiindcă descarcă forțele exact pe marginea fragilă a restaurării.
Uzura dentară avansată ridică o problemă dublă. Dinții scurtați prin uzură au pierdut smalț, deci și suportul adeziv. În plus, uzura semnificativă modifică dimensiunea verticală de ocluzie, iar corectarea ei cere reconstrucții mai ample decât o fațetă subțire.
Pentru malocluzia severă, uzura avansată și modificările semnificative de dimensiune verticală, alegerea între fațete, coroane și alte opțiuni se face individual, fără o recomandare universală dedusă din lista de situații. Nu este o barieră definitivă în toate cazurile: unele situații ocluzale se corectează ortodontic mai întâi, iar candidatura se rediscută după.
Când este coroana alegerea corectă în locul fațetei?
Diferența structurală e simplă: fațeta acoperă doar suprafața vestibulară, fața vizibilă a dintelui, în timp ce coroana îmbracă dintele în întregime. Fațeta rămâne varianta mai conservatoare, fiindcă păstrează mai multă structură dentară naturală.
Coroana este una dintre opțiunile evaluate când structura este compromisă: dinte cu tratament de canal, obturație mare sau fisură, situații în care suprafața restantă este majoritar dentină iar fezabilitatea adeziunii necesită evaluare. Detaliile despre acest tip de restaurare sunt în ghidul coroanelor dentare.
Există și o soluție intermediară descrisă în literatură, coroanele-fațetă cu acoperire parțială, folosite la dinți frontali tratați endodontic, cu forțe ocluzale reduse și smalț suficient. Alegerea finală se face pe criterii de structură restantă. Preferințele estetice se discută în limitele indicației clinice.
Varianta no-prep elimină aceste contraindicații?
Nu. Fațetele fără șlefuire necesită selecție proprie după anatomie, ocluzie și design, nu numai schimbarea preparării.
Candidații pentru no-prep se evaluează individual, luând în considerare dinți vitali, fără tratament endodontic sau distrucție coronară majoră, fără carii active și fără boală parodontală netratată. Ocluzia cap la cap și uzura avansată necesită evaluare și aici. Tehnica adaugă și riscuri proprii: fațeta aplicată fără preparare poate crea supracontur, care îngreunează igiena interdentară, iar adaptarea marginală este mai dificilă, cu risc de acumulare bacteriană dacă execuția nu este riguroasă.
Concluzia practică: no-prep este o opțiune valoroasă pentru cazuri atent selectate, nu o portiță prin care contraindicațiile dispar. Evaluarea include smalțul, ocluzia și gingia, cu indicația specifică designului no-prep.
Cum decurge evaluarea candidaturii pentru fațete?
Începe cu o consultație în care Dr. Mihai Dăscălu examinează smalțul disponibil, ocluzia și istoricul de parafuncții, împreună cu o radiografie și un control al gingiei. În clinica noastră ordinea aceasta nu se schimbă: întâi structura și gingia, abia apoi culoarea. Dacă apare o contraindicație tratabilă, cariile se rezolvă întâi, iar boala parodontală se stabilizează înainte de orice pas estetic. Dacă structura dentară nu susține o fațetă, discutăm deschis despre coroană sau despre altă soluție protetică din cadrul specialității de protetică și estetică dentară.
Tariful este public pe pagina serviciului de fațete dentare: 1.500 lei per fațetă, cu ceramică e.max sau zirconiu. Despre durata de viață a fațetelor și despre avantajele și dezavantajele lor am scris separat, inclusiv cât rezistă fațetele dentare în timp.
Pacienții din Mioveni, Câmpulung sau Curtea de Argeș pleacă de regulă de la prima vizită cu o concluzie clară: candidat acum, candidat după tratamente pregătitoare sau mai potrivit pentru coroane.
Surse profesionale
- Conventional vs. Minimally Invasive Veneers: A Systematic Review (PMC)
- Effect of preparation and cementation techniques on periodontal status: systematic review and meta-analysis (PMC)
- Long-Term Survival and Complication Rates of Porcelain Laminate Veneers (PMC)
- Retrospective Long-Term Clinical Outcome of Feldspathic Ceramic Veneers (PMC)
- Interplay between periodontitis, caries and dental restorations in adults (PMC)
- EFP/ORCA consensus report on the boundaries between caries and periodontal diseases (PubMed)
- ADA MouthHealthy, Veneers (patient education)
Revizuit medical de Dr. Mihai Dăscălu, medic stomatolog, la .