Specialitati

Vezi toate specialitatile Implant dentar PiteștiImplantologie Protetică dentară PiteștiProtetica Endodonție tratament canal PiteștiEndodontie Odontoterapie restaurări dentare PiteștiOdontoterapie Profilaxie igienizare profesională PiteștiProfilaxie Stomatologie copii PiteștiPedodontie Parodontologie tratament gingie PiteștiParodontologie Chirurgie dentară extracții PiteștiChirurgie orala Ortodonție aparat dentar PiteștiOrtodontie

Medici

Vezi toti medicii Dr. Mihai Dăscălu, implantolog MD Dental PiteștiDr. Mihai DascaluMedic Stomatolog Dr. Octavian Alexandru, MD Dental PiteștiDr. Octavian AlexandruMedic Stomatolog Dr. Ionila Denisa, stomatologie copii MD Dental PiteștiDr. Ionila DenisaMedic Stomatolog Dr. Vlad Negru, endodonție MD Dental PiteștiDr. Vlad NegruMedic Stomatolog Dr. Andrei Isaroiu, ortodonție MD Dental PiteștiDr. Andrei IsaroiuMedic Stomatolog Dr. Barbu Mihai Eduard, MD Dental PiteștiDr. Barbu Mihai EduardMedic Stomatolog
BlogEndodontie
Dr. Vlad Negru
Dr. Vlad Negru Medic stomatolog Vezi pagina medicului Tel: 0756 219 602

Mituri despre tratamentul de canal: adevărul

Dr. Vlad NegruDr. Vlad Negru 8 min citire Verificat medical
Endodontie Radiografie periapicală pe monitor și instrumente de endodonție pregătite pentru un tratament de canal
Cuprins articol

    Tratamentul de canal e temut din cauza unor mituri tenace: că dintele devine mort, că procedura provoacă boli grave sau chiar cancer și că doare cumplit. În realitate, tratamentul salvează dintele, se face sub anestezie și, corect efectuat, nu are legătură cu bolile generale.

    Fiecare dintre miturile de mai jos pornește de la ceva real, care s-a stricat pe drum. Le luăm pe rând, cu ce spune literatura pentru fiecare.

    De ce se spune că dintele tratat pe canal este un dinte mort?

    Pentru că, în parte, chiar așa este. După tratament dintele nu mai are pulpă vie: nervul și vasele din interiorul canalelor sunt îndepărtate, spațiul e curățat și obturat. Restul rămâne pe loc. Smalțul, dentina, rădăcinile și, mai ales, ligamentul parodontal care prinde rădăcina de os. Ligamentul acela e viu și are terminații nervoase proprii, motiv pentru care un dinte devital simte în continuare presiunea când mușcați.

    American Association of Endodontists o spune direct: rezultatul nu este un dinte mort, ci o structură dentară funcțională, fără pulpă. Datele pe termen lung merg în aceeași direcție. Un studiu retrospectiv pe 598 de dinți tratați endodontic, urmăriți până la 37 de ani, a raportat o supraviețuire de 97% la 10 ani, 81% la 20 de ani și 68% la 37 de ani. Un dinte care rezistă trei decenii nu se poartă ca un obiect mort în gură.

    Doare tratamentul de canal mai mult decât o plombă?

    Nu. Cu anestezia locală de astăzi, ședința nu este mai dureroasă decât o obturație obișnuită, iar AAE, NHS, Cleveland Clinic și American Dental Association ajung la aceeași concluzie. Problema e ordinea evenimentelor. Durerea pe care o ține minte omul este cea care l-a adus la cabinet, durerea de pulpită, nu manevra care a oprit-o.

    După ședință rămâne o sensibilitate, mai ales la mușcat. Cât ține? Sursele nu cad de acord pe o cifră: Cleveland Clinic vorbește despre recuperare în mai puțin de o săptămână, NHS despre ameliorare în aproximativ două săptămâni. Nici frecvența nu e unanimă. Un review sistematic citează 25-40% dintre pacienți cu durere postoperatorie raportată, în timp ce un studiu de cohortă prospectiv a găsit o incidență mai mare, în jur de 55% la șase ore, în scădere după aceea. Antiinflamatoarele nesteroidiene rămân clasa cea mai studiată pentru acest disconfort, iar subiectul e detaliat pe pagina despre durerea la tratamentul de canal.

    Model de dinte în secțiune care arată canalele radiculare curățate și obturate, cu rădăcinile rămase intacte în os
    La tratamentul de canal se curăță interiorul rădăcinii. Rădăcina însăși rămâne ancorată în os.

    Se scot rădăcinile dintelui la tratamentul de canal?

    Nu se scoate nicio rădăcină. Se îndepărtează pulpa, adică țesutul moale din interiorul canalelor radiculare. Rădăcinile rămân ancorate în os, sunt curățate pe dinăuntru, dezinfectate și obturate etanș, ca bacteriile să nu mai aibă unde se instala. Confuzia vine chiar din denumirea populară, „scoaterea nervului", care sugerează o extragere mult mai mare decât cea reală.

    Imaginea pe care o folosim la scaun, ca să fie clar dintr-o dată: canalul radicular e un tub subțire prin mijlocul rădăcinii. Medicul curăță tubul pe dinăuntru. Rădăcina rămâne acolo unde era. De aceea un dinte tratat endodontic poate primi apoi o reconstrucție și o coroană, poate susține o punte și poate fi folosit normal la masticație. Dacă rădăcinile chiar ar fi scoase, discuția din cabinet ar fi despre extracție și despre ce punem în loc, nu despre tratament de canal.

    Dacă nu mă doare, chiar am nevoie de tratament de canal?

    Uneori da, iar tocmai liniștea este semnalul prost. Când pulpa se necrozează complet, dintele nu mai are cu ce să transmită durere: țesutul care semnaliza a murit. Infecția continuă la vârful rădăcinii, în os, fără să anunțe pe nimeni. Parodontita apicală cronică, adică granulomul, este frecvent complet asimptomatică și se descoperă radiografic, la un control de rutină. Am tratat destule granuloame găsite întâmplător, la dinți despre care pacientul ar fi jurat că sunt perfect sănătoși. Fistula gingivală funcționează la fel: traiectul lasă puroiul să iasă, presiunea scade, durerea dispare, infecția rămâne activă.

    Ce merită o radiografie chiar în lipsa durerii? O coroană care s-a închis la culoare, spre cenușiu. Un dinte amuțit complet la rece. Sensibilitatea la percuție, adică la bătutul ușor cu instrumentul. Halena persistentă sau un gust neplăcut localizat într-un singur loc. Oricare dintre ele justifică o programare, chiar dacă nimic nu doare, iar drumul până acolo trece de obicei printr-o pulpită ignorată luni bune.

    Radiografie periapicală cu leziune la vârful rădăcinii unui dinte care nu doare, descoperită la un control de rutină
    Leziunile de la vârful rădăcinii se văd pe radiografie cu mult înainte să dea vreun simptom.

    Provoacă tratamentul de canal cancer sau boli sistemice?

    Nu. Nu există dovezi științifice valide care să lege tratamentul de canal de cancer sau de alte boli generale. Ideea are o origine precisă: teoria infecției focale, formulată în anii 1920 de Weston Price și respinsă de comunitatea medicală încă din anii 1930, pentru că studiile care o susțineau nu aveau nici măcar un control științific elementar. Un secol mai târziu supraviețuiește printre miturile reambalate în articole de pe internet.

    AAE i-a dedicat o pagină separată, despre siguranța tratamentului endodontic. Un studiu citat de aceeași organizație, publicat de Tezal și colaboratorii în 2013 în JAMA Otolaryngology, Head and Neck Surgery, a găsit la pacienții cu tratamente endodontice multiple un risc de cancer mai mic cu 45%, adică exact pe dos față de ce se spune online. Este un singur studiu și îl prezentăm ca atare, nu ca dovadă definitivă.

    E mai bine să scoți dintele decât să îl tratezi pe canal?

    Miturile spun da, literatura spune contrariul, iar diferența se poate măsura. Un review sistematic publicat în bibliotecile NCBI a comparat supraviețuirea pe termen lung a trei soluții: tratamentul de canal urmat de restaurare a ajuns la 97% peste 6 ani, coroana pe implant tot la 97%, iar puntea dentară fixă la 82%. Același review notează că extracția fără înlocuire s-a asociat cu rezultate psihosociale mai slabe.

    Recomandarea generală este să se dea prioritate păstrării dintelui natural, atât timp cât structura rămasă și starea parodontală permit o restaurare durabilă. Extracția rămâne indicată, dar în situații clare: dinte distrus dincolo de o restaurare funcțională, fractură radiculară, boală parodontală foarte avansată. Decizia se ia pe radiografie și pe cât țesut sănătos a mai rămas deasupra gingiei. Nu pe frica de o ședință lungă.

    Cifrele din spatele miturilor: păstrarea dintelui față de înlocuirea lui, în review-ul citat
    SoluțieRezultat raportat
    Tratament de canal urmat de restaurare97% supraviețuire peste 6 ani
    Coroană pe implant97% supraviețuire peste 6 ani
    Punte dentară fixă82% supraviețuire peste 6 ani
    Extracție fără înlocuireRezultate psihosociale mai slabe

    De ce am nevoie de coroană dacă dintele a fost deja tratat?

    Pentru că un dinte tratat endodontic este mai fragil decât era înainte. Pierde din hidratarea internă și, mai important, pierde țesut: pentru accesul la canale se îndepărtează material din partea de sus a dintelui, exact zona pe care cad forțele de masticație. La molari și premolari, unde presiunea e cea mai mare, riscul de fractură crește vizibil. Coroana acoperă dintele, leagă cuspizii slăbiți între ei și împarte presiunea pe toată suprafața.

    Un review NCBI dedicat subiectului citează un studiu în care dinții cu coroană au avut 81% supraviețuire la 10 ani, față de 63% la cei restaurați doar cu obturație directă. Același review rămâne prudent și notează că dovezile sunt insuficiente pentru premolari pe termen scurt, cu o tendință favorabilă coroanei după cinci ani. Montarea se face de regulă la o vizită ulterioară, după ce dintele nu mai dă semne de infecție activă.

    Coroană dentară montată pe un molar tratat endodontic, pentru protecția cuspizilor la masticație
    La dinții laterali, coroana leagă cuspizii slăbiți și împarte presiunea pe toată suprafața.

    Cât costă și cât ține un tratament de canal?

    Tariful oficial la cabinet este 600 lei pentru un dinte monoradicular, incisiv, canin sau premolar inferior, și 800 lei pentru unul pluriradicular, molar sau premolar maxilar cu două-trei canale. Lista completă stă pe pagina de tarife. Cât ține depinde însă mai mult de ce urmează după decât de ședința în sine.

    Studiul pe 37 de ani a scos la iveală factorii care scurtează viața dintelui tratat. Pungile parodontale adânci, de 6 mm sau mai mult, au cântărit cel mai greu, urmate de o radiotransparență periapicală prezentă încă dinainte de tratament și de lipsa gutierei de protecție nocturnă la pacienții care strâng din dinți. A contat și tipul de pivot, cei din fibră fiind asociați cu o evoluție mai bună decât cei metalici. Când o obturație de canal veche cedează, retratamentul endodontic se încearcă înaintea extracției.

    Surse profesionale

    Întrebări frecvente

    Este dintele tratat pe canal un dinte mort?

    Prin tratamentul de canal se scoate pulpa, tesutul cu nervi si vase din interior, dar dintele ramane pe loc, fixat in os, si functioneaza la mestecat. E adevarat ca isi pierde sensibilitatea la cald si rece, insa nu putrezeste si nu e periculos. Cu o coroana de protectie, poate servi ani buni ca oricare alt dinte.

    Doare tratamentul de canal mai mult decat o plomba?

    Nu. Procedura se face sub anestezie locala, asa ca in timpul ei durerea e minima, comparabila cu a unei obturatii mari. Deseori tratamentul chiar amelioreaza durerea care il aducea pe pacient, cea data de pulpa inflamata. O sensibilitate trecatoare la muscat poate aparea cateva zile dupa, si cedeaza de obicei fara probleme.

    Provoaca tratamentul de canal cancer sau boli generale?

    Nu. Ideea vine dintr-o teorie veche, demult infirmata, si nu e sustinuta de dovezile stiintifice actuale. Tratamentul de canal corect efectuat este o procedura sigura care pastreaza dintele si elimina infectia. Alternativa, un dinte infectat lasat netratat, aduce riscuri reale, precum abcese si raspandirea infectiei, mult mai serioase decat mitul.

    E mai bine sa scoti dintele decat sa il tratezi pe canal?

    De regula, pastrarea dintelui natural e preferabila. Un dinte propriu, tratat pe canal si acoperit cu o coroana, pastreaza osul, muscatura si eficienta la mestecat, fara sa afecteze dintii vecini. Extractia lasa un spatiu ce trebuie ulterior inlocuit prin implant sau punte. Extractia se alege doar cand dintele nu mai poate fi salvat.

    De ce am nevoie de coroana dupa un tratament de canal?

    Un dinte tratat pe canal, mai ales un molar, devine mai fragil, pentru ca e adesea deja distrus de carie si nu mai are pulpa care il hidrata. Coroana il acopera si il protejeaza de fractura la fortele de masticatie. Fara acoperire, riscul ca dintele sa se fisureze si sa nu mai poata fi salvat creste semnificativ.

    Quiz Dentar