Sialoree (salivație excesivă): cauze și tratament

Ce este sialoreea?

Sialoreea este termenul medical pentru saliva în exces. Vei mai întâlni și denumirile de hipersalivație sau ptialism, iar în vorbirea obișnuită oamenii spun pur și simplu că au prea multă salivă în gură sau că le curge saliva. Toate descriu aceeași situație.

Saliva este utilă și absolut necesară. Un adult produce în mod normal aproape un litru de salivă pe zi, fără să bage de seamă, pentru că o înghite continuu. Ea umezește mâncarea, pornește digestia, spală resturile și ține sub control bacteriile din gură. Problema nu este saliva în sine, ci momentul în care echilibrul dintre cât se produce și cât se înghite se strică.

Există o distincție care ajută la înțelegerea cauzelor. Sialoreea adevărată apare când glandele produc salivă în plus. Falsa sialoree, mult mai frecventă, apare când producția este normală, dar saliva nu mai este eliminată prin înghițire eficient, așa că se strânge. Conform capitolului StatPearls, Physiology, Salivation, în multe cazuri, mai ales cele neurologice, saliva se strânge din cauza unei tulburări a înghițirii sau a controlului muscular, nu a unei supraproducții.

De ce apare salivația excesivă?

Cauzele diferă mult în funcție de vârstă și de context. La copilul mic, saliva multă este aproape mereu ceva normal. La adult, apariția bruscă a unei salivații abundente are de obicei o explicație pe care merită să o cauți.

Printre cele mai frecvente cauze se numără:

• Erupția dinților la bebeluși, cu salivare și dus al mâinilor la gură
• O proteză dentară nouă sau un aparat, la care gura reacționează la început prin salivare
• Iritații și inflamații din gură: afte, răni, o infecție sau o gingie inflamată
• Refluxul gastroesofagian, în care acidul urcă și declanșează salivarea
• Sarcina, mai ales în primul trimestru, când hipersalivația însoțește uneori grețurile
• Anumite medicamente și, rar, expunerea la unele substanțe toxice

La adult, cea mai importantă categorie de reținut este cea neurologică. Boli care afectează controlul mușchilor feței și înghițirea, cum este boala Parkinson sau sechelele unui accident vascular, duc la strângerea salivei pentru că pacientul înghite mai rar și mai greu. Aici saliva nu este în plus, dar pare așa. Fișa Cleveland Clinic, Drooling grupează la fel cauzele: temporare și benigne pe de o parte, legate de o boală de fond pe de alta.

Sialoree adevărată sau falsă salivație excesivă

Deși pacientul simte la fel, cele două forme au mecanisme diferite, iar deosebirea îl ajută pe medic să caute în direcția corectă. Nu e o distincție teoretică, ci una care schimbă tratamentul.

Sialoreea adevărată înseamnă o producție crescută de salivă. Apare, de pildă, ca răspuns la o iritație locală, la un reflux sau la anumite medicamente care stimulează glandele. Gura chiar fabrică mai mult lichid decât de obicei.

Falsa sialoree, numită și sialoree prin retenție, înseamnă o cantitate normală de salivă care nu mai este înghițită cum trebuie. Se întâmplă când înghițirea este slăbită de o cauză neurologică, când poziția buzelor nu ține saliva în gură sau când ceva din gură deranjează reflexul de a înghiți. Rezultatul vizibil este același: salivă care se adună și se scurge.

Salivația excesivă la bebeluși și copii

La sugari și la copiii mici, saliva în exces este de cele mai multe ori un lucru firesc. Glandele salivare devin active în primele luni de viață, iar reflexul de a înghije saliva se maturizează abia treptat, așa că o parte se scurge pur și simplu în afară.

Vârful salivării coincide de obicei cu perioada de erupție a dinților. Bebelușul salivează, duce obiectele la gură, are gingiile umflate și este mai agitat. Poți citi mai multe despre această etapă în articolul nostru despre cât durează erupția dentară la bebeluși. De regulă, controlul salivei se îmbunătățește pe măsură ce copilul crește și în jurul vârstei de doi ani lucrurile se așază.

Există totuși situații care merită un consult: dacă salivarea abundentă continuă mult după vârsta la care ar trebui să se reducă, dacă se însoțește de dificultate la înghițit, de tuse la mâncare sau de întârzieri în dezvoltare. La copilul cu afecțiuni neurologice, salivarea persistentă este o problemă cunoscută și se tratează cu ajutorul unei echipe.

Când salivația excesivă este semn de boală

La un adult sănătos care nu are o proteză nouă și nu este însărcinată, o salivație abundentă care apare din senin și ține merită privită cu atenție. Nu ca să te sperie, ci pentru că uneori este primul semn vizibil al altei probleme.

Câteva semne care schimbă lucrurile dintr-un disconfort banal într-un motiv de consult:

• Saliva se scurge din gură fără să vrei, mai ales în timpul zilei
• Apare dificultate la înghițit sau senzația că te îneci cu propria salivă
• Vorbirea devine neclară sau colțul gurii pare mai slab
• Salivarea vine împreună cu arsuri la stomac, gust acru sau reflux
• Ai început de curând un medicament nou și salivarea a apărut odată cu el

Refluxul gastroesofagian este una dintre cauzele frecvente și tratabile: acidul care urcă declanșează un val de salivă cu rol de tamponare. Bolile neurologice, în frunte cu boala Parkinson, sunt cealaltă categorie importantă, unde problema este înghițirea, nu producția. Iar unele medicamente, cum sunt anumite tratamente psihiatrice, au salivarea printre efectele cunoscute. Resursa MedlinePlus, Drooling enumeră aceleași direcții și recomandă evaluarea când semnul este nou sau persistent.

Ce văd în cabinet

În cei 9 ani în care am tratat pacienți în cabinet, cei mai mulți dintre cei care mi-au spus că au brusc prea multă salivă aveau o cauză locală, ușor de lămurit. Am observat că era vorba, de cele mai multe ori, despre o proteză montată de curând sau despre o iritație a mucoasei. Salivarea s-a redus de la sine pe măsură ce gura s-a obișnuit sau iritația s-a vindecat.

Rolul meu ca medic stomatolog nu este să tratez o boală neurologică sau un reflux, ci să recunosc când salivarea vine din gură și când vine din altă parte. Verific proteza, mucoasa, dinții și felul în care se închide gura. Dacă totul e în regulă la acest nivel și salivarea persistă, îndrum pacientul mai departe, către medicul de familie sau către un specialist, pentru că atunci cauza stă dincolo de cabinetul dentar.

Legătura dintre salivație și sănătatea gurii

Saliva este aliatul dinților, nu dușmanul lor. Ea neutralizează acizii, aduce minerale care întăresc smalțul și spală resturile alimentare. De aceea, opusul sialoreei, adică gura uscată, este mult mai dăunător pentru dinți decât saliva în exces.

Neplăcerile salivației abundente sunt mai degrabă de suprafață. Scurgerea repetată irită și înroșește colțurile gurii și pielea din jur, iar la unii oameni întreține un miros neplăcut. Dacă te confrunți cu așa ceva, îți poate fi util și articolul despre cauzele mirosului neplăcut al gurii. Când în spatele salivației stă un reflux, situația se schimbă: acidul care ajunge des în gură poate eroda smalțul, iar aici stomatologul chiar are un cuvânt greu de spus în protejarea dinților.

La purtătorii de proteză, o adaptare corectă rezolvă adesea salivarea de la sine. O proteză bine făcută, verificată în cadrul serviciilor de protetică dentară, nu mai este simțită ca un corp străin și nu mai stimulează glandele. Reglajele mici, făcute la timp, contează mai mult decât pare.

Când mergi la medic

Programează un consult dacă salivarea abundentă apare brusc la vârsta adultă și ține de mai multe săptămâni, dacă saliva îți curge din gură fără voie sau dacă o simți împreună cu greutate la înghițit. Mergi mai devreme dacă apar și tulburări de vorbire, slăbiciune pe o parte a feței sau senzația că te îneci, semne care cer o evaluare fără amânare.

Un prim pas rezonabil este medicul stomatolog atunci când bănuiești o cauză locală, o proteză sau o iritație, și medicul de familie când salivarea pare legată de o boală generală, de reflux sau de un medicament. Consultul lămurește de unde vine problema și stabilește dacă e nevoie doar de o ajustare simplă sau de investigații suplimentare.

Cum se tratează sialoreea

Nu există un singur tratament pentru salivația excesivă, pentru că nu este o boală de sine stătătoare, ci un semn. Regula de bază este simplă: se tratează cauza, iar salivarea se reduce odată cu ea. Un tratament aplicat orbește, fără să știi de ce apare saliva în plus, rareori ajută.

În funcție de cauză, direcțiile de rezolvare sunt diferite:

• Cauză locală, precum o proteză nouă sau o iritație: adaptarea protezei și vindecarea mucoasei rezolvă de obicei problema
• Reflux gastric: tratarea refluxului taie și salivarea declanșată de acid
• Medicament responsabil: medicul care l-a prescris reevaluează schema, niciodată pacientul singur
• Cauză neurologică persistentă: terapie de reeducare a înghițirii și a poziției buzelor, uneori cu logoped

În formele severe, mai ales cele neurologice, medicul specialist poate recurge la medicamente care reduc secreția de salivă sau la injecții cu toxină botulinică în glandele salivare, o metodă cu efect temporar dar util. Foarte rar, în cazuri extreme, se ia în calcul o intervenție chirurgicală pe glandele salivare. Trecerea în revistă a acestor opțiuni într-un articol indexat în PubMed arată același principiu: se începe cu măsurile simple și se urcă în trepte doar dacă este nevoie. Toate aceste tratamente se aleg și se supraveghează de medic, nu se încearcă pe cont propriu.